Acum,aproape 3 ani de zile,am patruns intr-o noua lume...cea virtuala.Am trecut prin inevitabilele "asl-uri" si "have a pic?" sau "descrie-te plz".Treptat,mi-am facut prieteni ce i-ash putea descrie prin "no face,no name,no number".Desi ma amuzam pe seama celor ce petreceau nopti in sir in fata monitorului,am devenit si eu o "obsedata",dupa cum obisnuiam sa-i numesc pe cei dependenti de IRC.Numarul prietenilor mei se marea considerabil,insa in componenta numarului lor aveau un "@" inclus.Distractiile cu care eram obisnuita:discoteci,baruri,plimbari,filme,carti...le-am redus in favoarea unor prieteni virtuali.Imi placea misterul,protectia oferita de comp...jocul...Puteam fi oricine...oricand..oriunde...
Imaginatia nu are limite...Si m-am jucat...si m-am jucat...pana cand,desigur,l-am intalnit pe EL.Ce mai conteaza inca o telenovela IRC-ista?Dar povestea noastra e diferita,e mai mult decat IRC...(de cate ori nu am auzit spunandu-se asta...)
Desi radeam de cei ce traiau o dragoste virtuala,greu de crezut si realizat,imi traiam propria telenovela...cu atata pasiune...inocentza..credibilitate...Nopti in sir de cuvinte frumoase...filozofii asupra vietii,dragostei...sau asupra unei flori..
Apoi,dupa luni de zile...au urmat,fireste,telefoanele...Vocea calda..cuvintele soptite...imi faceau imaginatia sa zboare spre culmi imposibil de atins...Intr-o buna zi am realizat ca sunt indragostita...de o umbra..o iluzie...Dar dragostea mea era reala...desi spatiul in care o traim era unul virtual...in care imaginatia are multe de spus...
O ironie a vietii...pentru prima oara indragostita ...de o persoana fara chip...doar voce si cuvinte cale...frumoase...promisiuni..sperante...iluzii..
Ne-am trait insa iubirea si in spatiul real...Dar ce pacat...aici nu era reciproca.Cand am indraznit a spune cele 2 cuvinte magice,pentru prima oara...mi s-a spus ca e problema mea..si totul nu a fost decat un joc..ramanea sa ma descurc singura...Ce a urmat??Suferinta...durere..lacrimi...Cuvintele nu pot descrie ce am simtit...Dar ceea ce nu ne omoara ,ne intareste...Am invatat si eu acel joc...jocul cu mintea celuilalt...mintea si sufletul lui...Am devenit o jucatoare buna...intangibila sufleteste...inabordabila...de gheata...
Ai aparut TU,cand ma asteptam mai putin...Nu stiu de ce ...dar nu am mai putut juca...Eram doar eu si TU.
Ai descifrat labirintul sufletului meu si ai topit gheata.Legatura dintre noi nu o pot descrie decat printr-un singur cuvant:"magica"
Desi nu credeam a se mai intampla vreodata si am facut tot posibilul pentru a evita asta...am iubit si iubesc pentru a doua oara.
la capatul labirintului tu ai ales insa un alt drum ce nu ducea la mine...
Ai fost un fluture pe al carui aripi se afla curcubeul si mi-ai colorat viatza,sufletul...Ai poposit pe floarea mea un timp...suficient pentru a-mi oferi darul cel mai de pret:fericirea.
Dar,ceea ce iubesti trebuie lasat sa zboare acolo unde doreste...spre fericirea proprie...
Sper sa alegi floarea potrivita,al carui nectar sa fie cel putin la fel de dulce precum au fost clipele petrecute impreuna.

Purtam fiecare o dragoste-n noi
Eu pentru TINE,tu pentru alta
Focul ne mistuie pe amandoi
Eu ard pentru tine,tu arzi pentru alta
Obrazul ti-l vad in vis delirand
Si ce va ramane sa fac atunci
Cand soarta nu vrea decat sa delireze?
Traim...doar iubire...
Iubesti tu pe alta...eu totusi pe TINE.

PS:pentru TINE.